Joc in doi

"Ne trebuie un loc si un timp pentru a-l juca. Intai se asterne uitarea peste realitate. Valul gros va ridica iluzia la grad de adevar. Ne mai trebuie: trupuri, minti, suflete. Spiritele le lasam gaj ca ne vom intoarce candva, acasa. Si patrundem intr-o lume plina de contraste si oglinzi:aici/acolo,bun/rau,frumos/urat,trecut/viitor,stanga/dreapta,inainte/inapoi,razboi/pace,senin/innorat, iubire/ura, bucurie/tristete…Avem la indemana si sentimente, emotii, ganduri, cuvinte, fapte, credinta…Cu ele cream momente de cunoastere, de experienta, de reamintire. Il jucam doar noi doi. Se sare din clipa in clipa, de la una la alta, de la unul la altul, se creeaza din ieri in azi in maine…zile pline de soare, de bucurie, de iubire, speranta si frumos, de bine si liniste, de pace si echilibru, de blandete, de mangaiere, de compasiune si ajutor… Mai sunt momentele de durere, de depresie, zile negre, de sila, de oboseala si stres, de furie si ura, de frustrare, de plans si deznadejde… Sunt zilele in care valul acopera lumina, in care jocul devine pustiu si urat, in care sufletele au nevoie de ajutor … Si, atunci, ca o minune, in oglinzile din jur apar reflexii de zile frumoase uitate, amintindu-ne ca inca merita, ca inca exista speranta, ca zambetul e inca acolo, in noi, in spatele ochilor inlacrimati. Ca celalalt ne spune: Va fi bine, crede-ma, stiu."

Stop that train...

Capitolul:... the naked truth

“O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie… Trebuie timp şi complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti cu ea la început, sa-ţi placă persoana fără de care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti mai întâi din milă, din datorie, apoi din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericit, iţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, sa înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul ei şi cu vocea ei aşa cum te obisnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuie prezenţa ei zilnică. Înabuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei… Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic la urmă… Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanţi încearcă imposibilul, rezultatul e acelaşi. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide dar întâi ucide. De altminteri aşa e şi frumos. Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. ”(Camil Petrescu)

The perfect guy...

I guess the perfect guy
would be...He'd be someone who could...He could be anywhere in the world...but he chooses to be with me because... life is better with me
by his side.