KIM - Mon ami

The dark night of the soul

Unul dintre lucrurile importante pe care le-am pierdut in august este increderea in mine. Am fost o femeie puternica pentru ca aveam incredere in mine. Acum nu mai sunt… Acum sunt doar o umbra a ceea ce odata am fost! Acum e noapte in jurul meu iar eu ma scufund in ea. E noaptea intunecata a sufletului meu…. E un hau din care nu stiu cum o sa reusesc sa ma ridic. Nu vad lumina nicaieri. Nu vad niciun rost in nimic. Nu am niciun scop. Nu mai stiu cine sunt. Nu stiu ce caut aici. Nici macar nu stiu unde sunt. Nu vad decat intunericul care ma inconjoara, care ma inghite…. Simt ca ma pierd,  simt ca dispar…

i just feel like shit

"Aş spune că e una dintre zilele acelea în care n-am chef de nimic sau în care mi-e pur si simplu lene.
Dar nu. Nu e asta. Şi nu e numai de azi, nici măcar de câteva zile… am şi uitat de când durează…  Da, AM chef să fac tot felul de lucruri, şi NU mi-e nici lene şi nici nu mă încearcă depresii prea des… Şi chiar FAC tot felul de lucruri şi mai am şi orgoliul de a-mi ieşi bine, de a da tot ce pot.  Fac totul cu profesionalism sau cu eleganţă, sau cu aroganţă, sau cu studiată indiferenţă…mi-e egal.
Mda… chiar asta e problema, MI-E EGAL!
Arată-mi ceva încântător, fiindcă totul mi se pare zadarnic!"

Come

"Think of me, sweet darlin'
When everything is going bad
Think of me, sweet darlin'
Every time you're feeling sad
Think of me, sweet darlin'
Every time you don't come
Can you feel the fever?

Think of me, sweet darlin'
Every time things get rough
Think of me, sweet darlin'
When the best just isn't enough
Think of me, sweet darlin'
Every time you don't come
Can you feel the fever?

Cause nobody else is doing it oh
Nobody else is doing it oh no
Thought our harmony was the new harmony
Lord, it was a little too strange
And the band played on

I said I was going to put God away
She's been here a while
Living in the guest room
I guess she goes in style
I said I was going to put God away
But I just can't let her go
Can you feel the fever?

Now I lay me down to sleep
In this enemy bed
Tomorrow morning I will wake up
Hurtin' from the things we said
One thing leads to another
But I guess you know about that
Can you feel the fever?

Cause nobody else is doing it, oh
Nobody else is doing it, oh no
Thought our harmony was the new harmony
Lord, it was a little too strange
And the band played on

Cause nobody else is doing it, oh
Nobody else is doing it, oh no
Thought our harmony was the new harmony
Lord, it was a little too strange
And yeah, the band played on

Think of me, sweet darlin'
Every time you don't come"

Oare

stiti cand rade Dumnezeu cel mai tare?
....cand ne aude pe noi, facandu-ne planuri.....

Si anii mei au sunat a cantec,indiferent de anotimp,indiferent de soare, ploaie sau zapada, iubirile mele au fost inchipuiri sau poate naluciri, ceea ce era palpabil era prea real si eu fugeam in ierni tacute .
Ma ascundeam in ganduri iar vorbele mele erau doar taceri.
Soaptele mele de dragoste, nu le rosteam, le strigam doar ierbii,iar ea le arunca spre cer pentru aprobarea unor fericiri viitoare.
Dar gandurile mele ? dar visele? oricat inchideam tacerile in cochilii si le aruncam in mare, ele reveneau tacute la mal.
Si anii mei sunau a cantec, ce melodie obositoare, fara localizare sau directie .
Deodata ceata s-a risipit, si eram strigata, parca invitata la un dialog, am rasucit mainile a indiferenta, am tusit si cu un glas stins am raspuns - E cineva ?
Dar iesisem prea devreme afara, cainii indiferenti ai zilelor noastre s-au napustit asupra mea ( era prea mult ) si m-am retras grabita.
Decat o convorbire la indigo, mai bine o intindere de panza la marea albastra , mai bine o droaie de expozitii in care figurinele indiferentei sa ma trezeasca la o cruda realitate.
E o lume de gheata in catre fiecare se crede un personaj.
Cica oamenii nu sunt importanti.Valoarea e alta.

Imi vine sa rad cand ma gandesc la mine……in loc sa-mi traiesc viata picatura cu picatura, m-am azvarlit in suvoi…..m-am incatusat in cuvinte, in iubiri nepermise, am inaltat idoli pe socluri de furtuna ..si cand m-am prabusit, am suferit de moarte, m-am incalcit in ganduri, m-am intrebat ''de ce?''….si iar m-am inaltat si am crezut ca sunt mare si tare…….am avut libertatea de-a alege……si am ales cursa cu obstacole.
M-am obisnuit sa deschid si sa inchid usi, am alergat dupa iluzii….

Daca am vreun regret?
Nu-mi regret alegerile.
Imi pare insa extrem de rau de faptul ca in goana mea nebuna, am ranit cateodata oameni care nu meritau. Poate, candva, ma vor ierta. Sper...
Am incercat sa pun o oarecare ordine in mine si sa judec la rece, asa cum eram inainte. Stiu ca sunt in mine cateva lucruri care in mainile altcuiva ar fi rodit, cateva inclinari nu de mare pret si nu stralucitoare, dar care ar fi fost poate in stare sa lumineze o viata de barbat iubit. Nefacand asta, la incheierea socotelilor, se va gasi lipsa aceasta rezerva ratacita de iubire.
Am mers prea departe ca sa ma mai intorc si sunt prea obosita si simt ca e mai bine asa, sa las revoltele si frustrarile in stratele lor sufletesti, calme, pentru ca cel putin aici unde ma aflu, imi sunt familiare.
Cineva obisnuia sa-mi spuna ca exista o lege a compensatiei.
Eu, am realizat ca exista doar in momentul in care am invatat sa privesc inapoi.
Cat de mult am gresit incercand sa fiu fericita?
Asta-i intrebarea, de fapt...

„Si în tot acest timp, poate cã vã gânditi cã sunteti chiar vii.
Poate cã sunteti doar morti, retrãind un moment în luminã.
Si sã nu-mi spuneti mie cã, oh, asta nu e real. E mai real
decât credeti voi cã e acest loc.“
— Ramtha

stele

"Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.

Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…" (O.P.)