Doi ochi... :)

Mi-e dor...

mi-e dor. dor rau de tot. dor de vremurile ce nu vor mai fi. nici nu ar fi trebuit sa o apuc pe calea melancoliei acum dar ma tem ca nu ma pot abtine. mi-e dor de malul meu de rau. mi-e dor de focul meu de tabara, mi-e dor de vinul demisec. mi-e dor de ceea ce am fost si nu voi mai fi, mi-e dor de prietenii ce au fost.
mi-e dor de mirosul de rasina, la naiba! mi-e dor de mirosul marii, de cerul liber, mi-e dor sa cobor de pe un munte, mi-e dor de zapada si de nisip, mi-e dor de mine.
mi-e dor de vremea cand lumea era atat de restransa incat nu existau in ea oameni rai. mi-e dor de vremea cand foamea era un sentiment pur. mi-e dor sa pierd noptile pana cand se face dimineata si trebuie sa ma culc. mi-e dor de blugii mei stramti si uzati.
mi-e dor de plimbarile prin univers si religii. mi-e dor de vama veche, asa cum era ea inainte de a fi salvata. mi-e dor de sighisoara, asa cum era ea inainte de a fi drogata. mi-e dor de mine, asa cum eram eu inainte de a fi asa cum sunt. mi-e dor de puritate, mi-e dor de strangeri de mana fara intentii ascunse. mi-e dor...
mi-e dor de vremea cand nu scriam, ci spuneam. mi-e dor de vremea cand aveam ceva de spus, mi-e dor de vremea cand eram ascultata, fie si de un singur om.
mi-e dor de libertate, de vrabii topaind prin zapada, mi-e dor sa inghet de ger langa oamenii ce au fost. mi-e dor sa dansez pe mese. mi-e dor sa nu conteze ce voi face maine. mi-e dor sa am puterea de a decide ce fac maine. mi-e dor sa nu se intrebe nimeni unde sunt si ce fac.
mi-e dor sa nu imi mai infranez pornirile, mi-e dor sa plec pentru a ma putea intoarce.
mi-e dor sa ies din casa pentru a ma duce... oriunde.
mi-e dor de flacara senzatiei, mi-e dor de extreme, mi-e dor de excesul de sentiment. mi-e dor sa rad, mi-e dor sa ...nu stiu.
nu stiu ce s-a intamplat cu mine. mi-e dor sa merg cu trenul spre viata. atata tot.

Ȋţi mulţumesc că eşti, ȋţi mulţumesc că eşti aşa cum eşti!

Joc in doi

"Ne trebuie un loc si un timp pentru a-l juca. Intai se asterne uitarea peste realitate. Valul gros va ridica iluzia la grad de adevar. Ne mai trebuie: trupuri, minti, suflete. Spiritele le lasam gaj ca ne vom intoarce candva, acasa. Si patrundem intr-o lume plina de contraste si oglinzi:aici/acolo,bun/rau,frumos/urat,trecut/viitor,stanga/dreapta,inainte/inapoi,razboi/pace,senin/innorat, iubire/ura, bucurie/tristete…Avem la indemana si sentimente, emotii, ganduri, cuvinte, fapte, credinta…Cu ele cream momente de cunoastere, de experienta, de reamintire. Il jucam doar noi doi. Se sare din clipa in clipa, de la una la alta, de la unul la altul, se creeaza din ieri in azi in maine…zile pline de soare, de bucurie, de iubire, speranta si frumos, de bine si liniste, de pace si echilibru, de blandete, de mangaiere, de compasiune si ajutor… Mai sunt momentele de durere, de depresie, zile negre, de sila, de oboseala si stres, de furie si ura, de frustrare, de plans si deznadejde… Sunt zilele in care valul acopera lumina, in care jocul devine pustiu si urat, in care sufletele au nevoie de ajutor … Si, atunci, ca o minune, in oglinzile din jur apar reflexii de zile frumoase uitate, amintindu-ne ca inca merita, ca inca exista speranta, ca zambetul e inca acolo, in noi, in spatele ochilor inlacrimati. Ca celalalt ne spune: Va fi bine, crede-ma, stiu."

Stop that train...

Capitolul:... the naked truth

“O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie… Trebuie timp şi complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti cu ea la început, sa-ţi placă persoana fără de care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti mai întâi din milă, din datorie, apoi din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericit, iţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, sa înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul ei şi cu vocea ei aşa cum te obisnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuie prezenţa ei zilnică. Înabuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei… Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic la urmă… Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanţi încearcă imposibilul, rezultatul e acelaşi. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide dar întâi ucide. De altminteri aşa e şi frumos. Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. ”(Camil Petrescu)

The perfect guy...

I guess the perfect guy
would be...He'd be someone who could...He could be anywhere in the world...but he chooses to be with me because... life is better with me
by his side.